”Nu există boală a corpului separată de minte”, Socrate

Un studiu al Facultăţii de Medicină Baylor, publicat în 2002 în New England Journal of Medicine - una din cele mai prestigioase reviste medicale din lume - a evaluat intervenţia chirurgicală la pacienţii cu dureri severe la genunchi.

Autorul principal al studiului, Dr. Bruce Moseley, un chirurg ortoped renumit pentru operaţiile făcute asupra pacienţilor cu dureri de genunchi, „ştia” că intervenţia chirurgicală la genunchi le este de ajutor pacienţilor săi. el afirma că: „toţi chirurgii buni ştiu că, în ceea ce priveşte chirurgia, nu există efect placebo”, însă Moseley încerca să înţeleagă care parte anume din intervenţia chirurgicală le aduce uşurare pacienţilor săi.

Astfel, Dr. Moseley a conceput un studiu foarte bine controlat, împărţind pacienţii incluşi în studiu în trei grupuri:

1. pacienţii dintr-un grup au beneficiat de renumita operaţie chirurgicală a doctorului Moseley.
2. pacienţiilor dintr-un alt grup, Moseley le-a îndepărtat cartilajul deteriorat de la genunchi și a spălat rotula, îndepărtând materialul despre care se credea că este cauza efectului inflamator. Ambele metode reprezintă tratamente standard pentru artrita la genunchi.
3. pacienţii din cel de al treilea grup au avut parte de o intervenţie chirurgicală falsă, foarte elaborat concepută, în timpul căreia pacientul era sedat şi i se făceau trei incizii în aceeaşi loc ca şi cum ar fi fost o operaţie reală, apoi sutura inciziile, la fel cum ar fi făcut şi în cazul unei intervenţii chirurgicale obișnuite. La final, persoanei i se arăta filmul video al unei operaţii reale făcute asupra unui alt pacient.

La toate grupurile a fost prescrisă aceeaşi schemă de îngrijire postoperatorie, care includea şi un program specific de exerciţii.
Rezultatele au arătat că starea pacienţilor din grupul placebo s-a îmbunătăţit, la fel de mult ca a celor din celelalte două grupuri!

Ce i-a uimit cel mai tare pe cercetători a fost faptul că pacienţii supuşi unei operaţi false au obţinut exact acelaşi rezultat, ba la un anumit moment dat, pacienţii neoperaţi cu adevărat au experimentat chiar mai puţine dureri de genunchi decât cei operaţi în realitate, deoarece nu au trecut prin trauma chirurgiei.

Mai mult, materialele filmate ulterior arătau membrii ai grupului placebo mergând, jucând baschet, având activități fizice solicitante pe care nu le puteau face înainte de „operaţie”. Vreme de doi ani, pacienţii din acest grup nici măcar nu au ştiut că li se făcuse o operaţie falsă, acest aspect având ca motivație observarea unor rezultate reale, fără vreo influență mentală de orice fel.

Rezultate similare ne arată experiența Dr. Philip West cu pacientul său Wright.

Un studiu de caz realizat în anul 1957 de dr. Bruno Klopfer (faimosul pionier al testului Rorschach al petei de cerneală) relatează povestea unui anume Dr. Philip West şi a unui pacient de-al său, domnul Wright, care fusese diagnosticat cu un cancer într-o fază atât de avansată, încât sfârșitul era o chestiune de câteva zile. Spitalizat la Long Beach, în California, domnul Wright a fost tratat de Dr. Philip West, care nu credea că domnul Wright va mai rezista o săptămână, deoarece gâtul, pieptul, abdomenul, subsuoarele şi zona inghinală a domnului Wright erau pline de tumori de mărimea portocalelor, splina şi ficatul său erau mărite, iar boala îi umplea în fiecare zi pieptul cu doi litri de lichid lăptos care trebuia drenat pentru ca el să poată respira.

Dar domnul Wright îşi dorea cu disperare să trăiască, aşa că şi-a proiectat toate speranţele asupra unui nou medicament, numit Krebiozen, implorându-și medicul să îl trateze cu acesta, care, desi foarte sceptic, a acceptat într-un final şi i-a injectat Krebiozen.
Dr. West a realizat procedura într-o zi de vineri, dar în sinea sa nu credea că domnul Wright va mai rezista până luni. Spre profunda sa uimire, în ziua de luni dr. West şi-a găsit pacientul plimbându-se relaxat și glumind pe culoar cu infirmierele. Examenele radiologice aratau că, în mod miraculous, potrivit doctorului Klopfer: „tumorile domnului Wright se topiseră ca nişte bulgări de zăpadă pe o sobă încinsă“, având doar jumătate din mărimea lor iniţială”. Două luni mai târziu, domnul Wright părăsea spitalul și revenea la viața normală.

Acest aspect a durat până când în literatura ştiinţifică au început să apară articole care afirmau că acest remediu nu era decât o șarlatanie menită să excrocheze oamenii disperați. Domnul Wright, care credea în revistele de specialitate, a căzut într-o depresie profundă, iar tumorile au reînceput să-i invadeze corpul.

De această dată, Dr. West, care intuise rolul gândirii în evolutia inexplicabilă a pacientului său și dorea sincer vindecarea lui, s-a decis să apeleze la un şiretlic. El i-a spus domnului Wright că o parte din rezervele de Krebiozen se deterioraseră în timpul transportului, făcându-l mai puţin eficient, dar el tocmai reuşise să facă rost de o nouă versiune îmbunatățită a medicamentului. Miracolul s-a repetat, tumorile s-au topit, fluidul din piept a dispărut, iar domnul Wright s-a simţit din nou bine în următoarele două luni.

Din păcate, Asociaţia Medicală Americană i-a spulberat domnului Wright visul când a anunţat că un studiu de anvergură naţională a demonstrat fără drept de apel ca serul Kerbiozen nu avea nici o eficacitate.
De această dată, domnul Wright şi-a pierdut complet încrederea în acest tratament, cancerul i-a revenit pe loc, iar două zile mai târziu a murit!

Însă rămâne deschis drumul către importanța modului de gândire în procesul de vindecare!

Lectură suplimentară (descarcă pdf):

”Mind Over Medicine”, Lissa Rankin