Bruno Klopfer – psiholog german născut în Bavaria – a avut un impact profund asupra dezvoltării testului de personalitate și a fost un pionier și inovator semnificativ în dezvoltarea, notarea și popularizarea tehnicilor proiective, în special a testului cu pete de cerneală al lui Rorschach.
În drumul său spre SUA în anul 1933, acesta a locuit un an în Elveția, unde a studiat cu Carl Jung la Institutul Psihotehnic din Zurich, în acest loc întâlnind pentru prima oară testul Rorschach.
Tehnicile proiective: Klopfer despre cazul dr. West și al pacientului Wright
În anul 1957, Bruno Klopfer a publicat un studiu de caz în The Journal of Projective Techniques în care acesta relatează povestea unui medic pe nume West și a pacientului său, dl. Wright, care fusese diagnosticat cu limfosarcoma în stadiu avansat.
Toate tratamentele anterioare eșuaseră și timpul era extrem de scurt, deoarece dr. West nu credea că pacientul său va mai rezista o săptămână, gâtul, pieptul, abdomenul, subsuorile și zona inghinală ale domnului Wright fiind pline de tumori de mărimea unor portocale, care se înfipseseră în schelet și îi răniseră organele. Starea era atât de avansată, încât acesta era mai degrabă o malignitate decât ființă umană, iar fața sa era extrem de palidă.
Deoarece dl. Wright avea o severă condiție de anemie, acestuia nu-i puteau fi administrate tratamentele disponibile la acea vreme, care constau în mare parte în radioterapie. Dar dorința sa de a trăi și de a vedea încă o nouă zi era foarte puternică, iar umbra morții care plutea deasupra patului său de spital, o gaură neagră ce dorea să-l înghită și să-l facă să dispară, îl terifia.
Într-o zi, conform declarațiilor medicului său, dl. Wright, într-o stare febrilă, gâfâind și țintuit la pat, a auzit pe cineva vorbind despre un nou leac pentru cancer, numit Krebiozen, care era în curs de testare chiar în spitalul în care era el internat. Speranța a reapărut imediat, cu repeziciune. Și-a implorat medicul să-i administreze o doză. Deși dr. West a avut dubii mari în privința medicamentului, dată fiind faza bolii pacientului său, acesta i-a administrat, totuși, medicamentul în vena aproape inexistentă.
Dl. Wright a stat în patul de spital, tăcut, timp de trei zile. În dimineața celei de-a treia zi de la injecția cu Krebiozen, medicul său a venit să-l examineze. Un lucru incredibil se întâmplase, și anume, chiar înainte ca dr. West să apară, dl. Wright și-a coborât picioarele din pat și, pentru prima dată în câteva luni, s-a ridicat în picioare, suficient de puternic pentru a se susține singur, pentru a merge chiar și în afara salonului său, prin secție. Medicul l-a găsit glumind și flirtând pe acest om care bătuse la ușa morții. Radiografiile arătau că tumorile se micșoraseră de la dimensiunea unor portocale la cea a unor mingi de golf – topindu-se „precum bulgări de zăpadă pe o sobă fierbinte”. Nimănui nu-i venea să creadă, dar totodată nimeni nu putea să nege, deoarece, omul cândva palid, era acum încărcat cu sănătate și speranță. În zece zile, dl. Wright a fost externat din spital, fără urmă de cancer și s-a întors acasă, reluându-și viața de unde o lăsase înainte de a fi diagnosticat cu această boală. Era în viață și iubea acest lucru!
Au trecut săptămâni întregi fără malignități în corpul dlui Wright. După aproximativ două luni, au apărut rapoarte care susțineau că testul cu Krebiozen a concluzionat că medicamentul nu avea niciun efect. La foarte scurt timp după aceea, tumorile dlui Wright au recidivat și acesta a ajuns din nou în spital, privind din nou moartea în ochi.
Medicul său a ales să îi spună pacientului său o minciună, ceea ce în zilele noastre ar fi interzis. L-a informat că noile rapoarte erau eronate și că medicamentul Krebiozen avea potențialul de a vindeca această boală numită cancer. Cu toate acestea, dl. Wright i-a pus întrebarea de ce recidivase și încă atât de rău. Medicul său i-a spus că injecția îi fusese administrată dintr-un lot cu efecte slabe și că aștepta un nou transport, care aducea o formă și de două ori mai puternică decât și cel mai potent Krebiozen. Dr. West a decis să nu îi administreze nimic deocamdată, pentru ca pacientul său să aibă timp să-și consolideze anticiparea. După câteva zile, medicul i-a administrat o nouă injecție, care nu conținea nimic altceva decât apă simplă.
Speranța a renăscut și tumorile dlui Wright au început să se micșoreze din nou, până când au dispărut. Era iar externat și bucuria este de la sine înțeles că-i era din nou foarte mare. Două luni au trecut în care dl. Wright nu a avut simptome, după care, din păcate, a apărut un alt raport. După numeroase teste pe pacienți, se emitea verdictul final în privința medicamentului Krebiozen și anume că acesta era complet inutil. Au reapărut tumorile dlui Wright, iar la două zile de la internare, acesta avea să decedeze.
În urma diverselor studii de-a lungul timpului, până în acest moment, se poate concluziona că orice persoană poate răspunde efectului placebo, neexistând un tipar anume al unei anumite tipologii de persoane. Mare parte din potențialul efectului placebo vine la persoanele care suferă – indiferent că sunt persoane extrovertite sau introvertite – ceea ce înseamnă că putem vedea energia pură în condiții de boală, că putem fi capabili să facem atât de multe când suntem căzuți, cât de puternici suntem chiar și în momentele noastre de mare slăbiciune, creierele noastre fiind mereu pregătite să găsească ceva credință pentru binele nostru.
Bibliografie:
https://lithub.com/on-the-mysterious-powerful-effects-of-placebos/
https://en.wikipedia.org/wiki/Bruno_Klopfer
http://www.mindpowernews.com/MindOverHealing.html
Realizare articol: Laura Maria Cojocaru, Trainer INLPSI