"Nu e timp, atât de scurtă e viața, pentru certuri, scuze, gelozie, reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă, ca să spun așa.” – Mark Twain

Studiul Grant se desfășoară de aproximativ 80 de ani și subiectul acestuia de analiză îl reprezintă fericirea oamenilor. A fost inițiat în anul 1938 de oamenii de știință de la Harvard, care au început să monitorizeze sănătatea a 268 de subiecți de sex masculin, studenți ai Universității Harvard în timpul Marii Depresiuni, sperând ca studiul longitudinal să scoată la iveală indicii pentru o viață sănătoasă și fericită. Specialiștii au obținut mai mult decât atât.

Din grupul ales inițial ca parte a acestui studiu, doar 19 mai sunt în viață, toți având peste 90 de ani. Printre participanții inițiali au fost și Președintele J.F. Kennedy și redactorul Washington Post, Ben Bradlee. Inițial, femeile nu au fost incluse, deoarece la vremea respectivă, la această universitate, încă studiau doar bărbați. În plus, oamenii de știință și-au lărgit în cele din urmă cercetarea, pentru a include copiii bărbaților respectivi, care totalizează un număr de 1.300 de persoane, cu vârste cuprinse între 50 și 60 de ani, pentru a observa modul în care experiențele de viață le afectează în timp sănătatea și procesul de îmbătrânire. În urmă cu aproximativ un deceniu, în studiu au fost incluse și soțiile.

Studiile de acest gen sunt extrem de rare. Aproximativ toate proiectele de genul acesta dispar în mai puțin de un deceniu, pentru că prea multe persoane ies din studiu sau fondurile pentru cercetare se epuizează sau cercetătorii își pierd focusul sau decedează și nimeni nu mai continuă studiul, dar printr-o combinație între noroc și persistența a câtorva generații de cercetători, acest studiu a supraviețuit. S-a început monitorizarea cu două grupe de bărbați: primul grup era compus din studenți de anul doi la Harvard și au absolvit în perioada celui de-al doilea război mondial, majoritatea ajungând pe front. Al doilea grup era compus din băieți care proveneau din cele mai sărace cartiere ale orașului Boston, aleși în mod specific tocmai pentru că proveneau din familii disfuncționale.

Toți participanții au ajuns să profeseze în cele mai variate domenii, de la avocați, la muncitori de fabrică, medici, un președinte al SUA, alții au fost alcoolici, câțiva au suferit de schizofrenie, unii au urcat pe scara socială de la cea mai joasă treaptă până la cea mai de sus, iar alții au avut aceeași călătorie, doar că în direcție inversă.

Care sunt lecțiile care vin odată cu zecile de mii de pagini cu informații generate de acest studiu pentru aceste vieți?
Lecțiile nu au legătură cu bogăția, cu celebritatea sau cu muncitul din greu. Cel mai clar mesaj pe care acest studiu îl transmite este că relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși.

Despre relații, a scos la iveală trei mari lecții:

1) conexiunile sociale chiar ne sunt benefice și că singurătatea „ucide”, iar oamenii care sunt mai conectați din punct de vedere social cu familia, cu prietenii, cu comunitatea sunt mai fericiți, sunt mai sănătoși din punct de vedere fizic și trăiesc mai mult decât oamenii care sunt mai puțin conectați, iar singurătatea sau senzația acesteia rezultă a fi toxică. În cazul persoanelor care sunt mai izolate decât doresc să fie, s-a observat că sunt mai puțin fericite, sănătatea lor s-a înrăutățit mai devreme, aproximativ la vârsta de 40 de ani, funcționalitatea creierului acestora s-a deteriorat mai devreme și viețile lor au fost mai scurte, în comparație cu persoane care nu se simt singure, iar unul dintre aspectele triste este că 1 din 5 americani vor declara că se simt singuri și deja știm că ne putem simți singuri chiar și într-un grup de oameni sau în căsnicie.

2) Nu contează numărul de prieteni pe care îl avem și nici dacă suntem sau nu într-o relație serioasă, ci ceea ce contează este calitatea relațiilor pe care le avem. S-a observat că viața trăită în conflicte ne afectează serios sănătatea. De exemplu, căsniciile cu conflicte mari, fără multă afecțiune, se dovedesc a fi foarte dăunătoare sănătății noastre, probabil chiar mai mult decât un divorț, în timp ce viața trăită în căsnicii pline de căldură aduce protecție. Odată ce oamenii de știință monitorizaseră bărbații până la vârsta de aprox. 80 de ani, aceștia au dorit să revină la vârsta lor de aproximativ 40-50 de ani, pentru a observa dacă puteau preconiza care dintre ei urma să evolueze într-un stil sănătos până la vârsta de 80 de ani și cine nu. După ce oamenii de știință au strâns tot ceea ce știau despre acești bărbați, au observat că nu nivelurile de colesterol aveau să preconizeze cum vor fi la bătrânețe, ci cât de satisfăcuți erau de relațiile lor. Persoanele care erau cel mai satisfăcute de relațiile lor la vârsta de 50 de ani au ajuns să fie cele mai sănătoase la vârsta de 80 de ani. Cuplurile cele mai fericite declarau, la vârsta lor de aproximativ 80 de ani, că în zilele în care aveau dureri fizice mai mari, se simțeau tot fericiți, în timp ce persoanele care erau în relații nefericite, în zilele în care aveau dureri fizice, acestea erau amplificate de și mai multă durere emoțională.

3) relațiile bune nu doar că ne protejează corpurile, ci acestea ne protejează și creierul. La persoanele care sunt în relații în care simt că se pot baza pe cealaltă persoană, memoria lor a rămas eficientă pentru o perioadă mai mare de timp, în timp ce persoanele care sunt implicate în relații în care simt că nu se pot baza pe partenerul/a lor, manifestă o deteriorare timpurie a memoriei. Aceste relații numite bune nu trebuie să fie line tot timpul. Au fost situații în care multe persoane cu vârste de 80 de ani se cicăleau unele pe altele zi de zi poate, dar atâta timp cât simțeau că pot conta pe partenerii lor, acele certuri nici nu mai contau.
Mesajul studiului este că relațiile bune și cu o conexiune strânsă sunt benefice pentru sănătatea noastră și starea de bine. Ce poate face generația noastră? Posibilitățile sunt infinite. Am putea înlocui ecranul gadgeturilor cu interacționarea reală cu oamenii sau am putea „reînvia” o relație făcând ceva nou împreună, cum ar fi o plimbare lungă în doi sau întâlniri seara sau să abordăm acel membru al familiei cu care nu am mai vorbit de mulți ani. Așadar, revelația ar fi să ne îngrijim corpul este într-adevăr important, dar implicarea conștientă și responsabilă în relații este și ea o formă de auto-îngrijire. Mai mult decât banii sau faima, relațiile strânse și armonioase sunt ceea ce mențin fericirea oamenilor de-a lungul vieții. Astfel de legături protejează oamenii de neplăcerile vieții, ajută la întârzierea declinului mental și fizic. Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat atât în grupul inițial de participanți, cât și în cele ulterioare introduse în studiu.

Bibliografie:
1)https://en.wikipedia.org/wiki/Grant_Study
2)https://news.harvard.edu/gazette/story/2017/04/over-nearly-80-years-harvard-study-has-been-showing-how-to-live-a-healthy-and-happy-life/

Realizare articol: Laura Maria Cojocaru, Trainer INLPSI