Impreuna cu echipa sa din Parma, Italia, Giacomo Rizzolatti a descoperit in anul 1996 un grup de neuroni care au primit denumirea de neuroni-oglinda. Initial descoperiti in cortexul frontal premotor al maimutelor (aria F5), in urma cercetarilor ulterioare, s-a constatat ca neuronii-oglinda sunt prezenti si in lobul parietal inferior. Caracteristica lor definitorie este data de activarea acestora atunci cand o persoana executa o anumita miscare. Rizzolatti a descoperit ca un subset din acesti neuroni motori, aproximativ 20% din ei, se activeaza de asemenea si atunci cand doar ne uitam la cineva care face o actiune.
Neuronii oglinda ne ajuta sa realizam un soi de simulare intr-o realitate virtuala, a actiunilor celeilalte persoane, astfel dam un inteles comportamentului altor oameni, le intelegem felul de a gandi, de a simti, le intuim actiunile, le interpretam gesturile prin punerea “in pielea” lor.
Specialistii in neurostiinta afirma ca „neuronul-oglinda este pentru psihologie ceea ce este ADN-ul pentru biologie“. Mai mult, daca ne doar ne imaginezam in detaliu ca facem o anumita activitate, nu numai ca abilitatea nu se pierde in timp, dar se mentine intacta.
Aspecte influentate de existenta neuronilor-oglinda:
1. Empatia
Dr. Daniel Siegel este unul dintre primii specialisti in neurostiinta care a studiat legatura neuronilor-oglinda cu abilitatea oamenilor de a simti empatia. Conform cercetarilor oamenilor de stiinta, putem sustine ca empatia tine destul de mult de biologie, de mostenirea genetica. Desigur insa ca empatia poate fi exersata si crescuta. Cercetarile de imagistica au aratat ca, in timp ce observam comportamentul si deducem starea emotionala a altor persoane, in creierul nostru sunt activate aceleasi structuri neuronale care sunt activate atunci cand traim noi insine situatiile, respectiv acele emotiile legate de acestea.
Empatia este acea capacitate a unui individ de a ne pune “papucii” cuiva, de a intelege starea emotionala a celuilalt, de a percepe ceea ce percepe celalat, deci, partial, starea interioara a unei persoane, este creata prin empatie si in noi insine.
Empatia are o mare importanta in reglarea comportamentului, deoarece oamenii nu ar putea colabora eficient daca nu s-ar adapta la starea emotionala a celor din jur, iar neuronii - oglinda au rolul de a acorda trairile proprii cu cele ale altor persoane.
Observarea unei actiuni, respectiv a unei stari emotionale a celuilalt, furnizeaza doua tipuri de informatii: „ce” se desfasoara si „de ce” se desfasoara, neuronii-oglinda fiind capabili nu doar sa reactioneze la un simplu stimul, ci si sa „inteleaga” sensul si scopul acelui stimul, astfel ei fiind responsabili si de intelegerea intentiilor din spatele unor actiuni.
“Suntem extraordinare creaturi sociale. Supravietuirea noastra depinde de intelegerea actiunilor, a intentilor si a emotiilor celorlalti. Iar neuronii oglinda ne ingaduie sa pricepem intentiile altora nu prin intelegere conceptuala, ci prin simulare directa. Prin A SIMTI, nu prin A GANDI”, spunea G. Rizzolatti.
2. Constiinta de sine
Intr-un eseu scris pentru Fundatia Edge in 2009, Vilayanur S. Ramachandran, director al Centrului pentru Studiul Creierului si Mecanismelor Cognitive de la Universitatea din San Diego, spunea ca: “Cred de asemenea ca acesti neuroni nu ajuta doar la simularea comportamentului altor oameni ci pot fi indreptati catre interior ca si cum am crea o reprezentare de ordinul doi sau o meta-reprezentare a proceselor propriei minti. Aceasta ar putea fi baza neuronala pentru introspectie.”, oferind astfel o explicatie teoriei sale conform careia neuronii-oglinda ne-ar putea oferi baza pentru constiinta de sine.
Aceasta perspectiva ne arata ca suntem conectati si ca nu exista un „eu“ independent, separat, inspectand lumea sau inspectand alte persoane si ca nu exista o diferenta reala intre constiinta personala si constiinta altcuiva.
„Neuronii-oglinda pot sta si la baza unor interfete, permitandu-ne sa ne gandim din nou la probleme cum ar fi constiinta, reprezentarea eu-ului, ce ne separa pe noi de alte fiinte umane, ce ne permite sa empatizam cu alte fiinte umane, si chiar lucruri cum ar fi aparitia culturii si civilizatiei, care sunt unice fiintelor umane.“, V. S. Ramachandran.
3. “Mesajul” transmis peste generatii
Neuronii-oglinda au o importanta mare in copilarie, cu ajutorul lor invatam foarte repede in primii ani de viata sa zambim, sa plangem, sa ne incruntam, sa aratam disconfort, sa cerem ajutorul, sa mergem, sa mancam singuri s.a. comportamente si norme ale familiei si grupurilor din care facem parte.
Aparitia neuronilor-oglinda lor la nivelul cortexului cerebral i-a permis omului sa invete rapid prin imitare, reprezentand modalitatea prin care noi absorbim informatia iar apoi o proiectam si o raspandim din nou in lume prin propriile noastre abilitati. De aceea putem spune ca neuronii-oglinda sunt responsabili pentru evolutia noastra.
Studiul lui Iacoboni duce la concluzia ca un sistem sanatos de neuroni-oglinda, este crucial pentru dezvoltarea sociala sanatoasa. „Daca ai <oglinzi sparte> sau un deficit in sistemul neuronilor oglinda, probabil vei sfarsi prin a avea probleme sociale”, spune Iacoboni.
Dr. Andrew Meltzoff de la Universitatea din Washington, a aratat intr-un studiu ca sugarii nascuti de cateva minute vor scoate limba la adultii care fac acelasi lucru. Copiii sunt puternic inzestrati cu acest sistem de imitare si invatare, acestia observand in detaliu comportamentul adultilor si practicandu-l in mod automat.
Prin colectarea unor date de la bebelusi utilizand diferite masuratori, in functie de modul in care se misca ochii acestora, s-a concluzionat faptul ca neuronii-oglinda se dezvolta inainte de varsta de 12 luni si ca acest sistem ii ajuta pe micuti sa inteleaga actiunile celor mari.
In primii ani de viata/dezvoltare, copilul se afla intr-o relatie simbiotica emotionala cu mama lui, relatie prin care isi culege informatii de toate tipurile prin intermediul neuronilor-oglinda. Prin oglindire, practic acesta are acces la informatiile furnizate de toti stramosii sai ce s-au oglindit reciproc, avand astfel acces la informatiile din cadrul familiei extinse. Astfel, copilul isi construieste fundatia structurii sale emotionale ce va sta la baza dezvoltarii sale ulterioare.
Copilul devine prin imitare oglinda emotiilor vechi si noi, ale durerilor vechi procesate sau neprocesate, ale mamei in primul rand, si ale parintilor si/sau educatorilor sai in general.
4. Cum functioneaza din acest punct de vedere Neuro-Programarea Lingvistica Somato-Integrativa (NLPSI)?
Creierul nostru are proprietatea de neuroplasticitate, respectiv capacitatea de schimbare fizica a sa (noi conexiuni neuronale) atunci cand se confrunta cu informatie mai mult sau mai putin diferita sau complet noua. Neuroplasticitatea, impreuna cu functionalitatea neuronilor-oglinda, ne conduc la lucruri concrete pe care le putem imbunatati in viata noastra. Sa vedem care sunt acestea recapituland functionalitatea si rezultatele existentei neuronilor-oglinda:
a. Neuronii-oglinda se activeaza atunci cand executam o anumita miscare.
Unul dintre rolurile musculaturii (pe langa sustinerea scheletului si producerea miscarii fizice) este protectia emotionala. Atunci cand traim o emotie mult prea intensa (placuta sau nu), muschii corpului nostru se incordeaza, retinand o parte din aceasta pentru a ne proteja de excese. Aceasta informatie ramane structurata in amintirea corpului nostru fizic. Somatizarea, adica raspunsul corpului fizic la modul nostru de gandire, are la baza aceasta “amintire” si, prin incordari, dureri, alergii, dezechilibre fiziologice, chiar boli, ne “avertizeaza” asupra unui mod de gandire insistent disfunctional. Prin miscarea fizica concreta si directionata catre posturi care sa acceseze “amintiri” placute, utile, relaxante, activam neuronii-oglinda si invatam sa producem “amintiri” noi si sanatoase.
b. Neuronii-oglinda se activeaza atunci cand doar ne uitam la cineva care face o actiune sau putem simti anumite senzatii in fata unui stimul, fara sa se intample nimic in realitate.
Observand comportamentele si strategiile persoanelor de succes (mod de gandire si de actiune, limbaj non-verbal si para-verbal, tip de automotivare, mentinere a energiei si a focusului, mod de planificare si infaptuire a pasilor necesari atingerii obiectivelor etc.), putem “imita” si aduce in viata noastra strategii care sa ne aduca mai usor si mai sigur la modul de viata dorit.
c. Empatia are o mare importanta in reglarea comportamentului, deci in dezvoltarea sociala echilibrata.
Dezvoltarea inteligentei emotionale duce la cresterea gradului de empatie, deci la cresterea capacitatiilor de adaptare, de negociere, de flexibilitate (pentru o gasire mai rapida de solutii), aspecte ce conduc la micsorarea conflictelor externe si cresterea gradului de succes social si profesional.
d. Neuronii-oglinda pot fi indreptati catre interior pentru introspectie.
Prin introspectie facem posibila “imitarea” si directionarea propriilor strategii de succes catre alte aspecte ale vietii pe care dorim sa le imbunatatim si ajungem astfel la micsorarea conflictelor interne care apar de obicei in interiorul fiintei noastre intre minte, suflet si corp si la echilibrul interior atat de necesar unei vietii traite in implinire si bucurie.
e. Copilul isi construieste fundatia structurii sale emotionale, avand acces la informatiile furnizate de toti stramosii sai, repetand astfel “povestea” familiei.
Prin introspectie, cresterea empatiei, observarea felului in care somatizam in anumite contexte si prin observarea comportamentelor si strategiilor persoanelor de succes, putem “rescrie” povestea familiei a.i. sa devina functionala in mod specific, adaptat si sanatos la nevoile si dorintele noastre.