Gaston Naessens s-a născut pe data de 16 martie în anul 1924, în orașul Roubaix din Franța. A studiat la Universitatea din Lille, dar după invazia nazistă a fost nevoit să întrerupă cursurile și să le reia mai târziu la Nisa, fapt care a ajutat enorm la evoluția acestuia.

Fiind nemulțumit de microscopul standard și pasionat de invenții în anii ’40, Naessens avea să facă cea mai mare descoperire din viața lui, și anume un instrument cu o putere de 25.000 de ori mai mare decât microscopul standard, pe care l-a numit SOMATOSCOP. Așa a fost descoperit organismul microscopic subcelular, numit de Gaston Naessens SOMATOIDĂ.

Somatoida este un corp subțire cu 16 trepte de evoluție și își modifică forma pe toată perioada existenței sale. Dintre cele 16 trepte, doar 3 trepte sunt normale, astfel că, atunci când organismul nostru imunitar este slăbit, aceste 3 trepte trec prin celelalte 13 stări. S-a demonstrat că sângele uman, pe lângă globulele albe și globulele roșii, conține și somatoide, care sunt considerate cele mai mici particule vii ale materiei sau sursa vieții și având proprietatea de polimorfism. Datorită polimorfismului, somatoidele pot să-și schimbe forma instantaneu fără diviziune.

Somatoidele sunt descoperirea științifică revelatoare, care face legătura între minte, corp și suflet. Tot Gaston Naessens a descoperit în urma cercetărilor în cei peste 30 de ani că la oamenii sănătoși se pot observa somatoidele în primele patru forme, iar la oamenii bolnavi se pot observa cu ușurință toate cele 16 trepte, astfel putându-se prezice și preveni apariția unei boli, pentru că se observa și cu doi ani înainte ca aceasta să se instaleze în corpul uman.

Somatoidele ajută în procesul de vindecare și s-au propus chiar metode de stimulare a numărului acestora, ca alternativă în vindecarea cancerului.

În final, s-a ajuns la concluzia că somatoidele au mare legătură și sunt responsabile de putrezirea corpului uman, atunci când omul trece în neființă. Ele se transformă în bacterii, iar la terminarea acestui stagiu, se desprind de corpul putrezit sub formă de lumină. Somatoida este un condensator de energie și condensează energia cosmică, ce ajunge la materie. Este lesne de înțeles de ce această descoperire științifică, absolut extraordinară, i-a făcut pe oameni să gândească și chiar să fie convinși că somatoida este de fapt sufletul, aceasta fiind puntea de legătură dintre fizic, suflet și spirit.

Mulți cercetători au afirmat faptul că ne putem vindeca singuri de boli, chiar și de boli precum cancerul, cu puterea minții, cu gândurile, care ne influențează extrem de mult starea de sănătate, atât fizic, cât și psihic și spiritual, însă la fel de ușor ajungem și la boli, de la o banală răceală până la boli care duc la încetarea din viață mai devreme sau mai târziu.

Există o mulțime de factori care pot influența dramatic starea noastră de sănătate, care slăbesc sistemul imunitar și duc la boli mai mult sau mai puțin grave:
• Alimente nesănătoase
• Tutunul, drogurile, alcoolul
• Traumele fizice (mici sau mari accidente, fracturi, contuzii, arsuri)
• Despărțirile de oameni dragi, divorțurile, moartea cuiva drag
• Victimizările, stările depresive, neputințele,
• Gândurile negative, credințele limitative

Toate aceste lucruri ne afectează în mod cert sănătatea, însă putem schimba totul, așa cum ne putem salva uneori chiar viața, pornind de la gândul că suntem stăpâni pe ea și că tot ceea ce ne dorim este posibil. Putem contribui frumos la evoluția noastră fizică, psihică și chiar spirituală, trăind în prezent și acționând în racord cu sinele nostru divin.

Factori care ne ajută să trăim sănătos, responsabil și armonios:
• Sportul
• Meditația
• Alimentația sănătoasă
• Eliminarea toxinelor din organism (detoxifierea)
• Gândirea pozitivă
• Dezvoltarea personală
• Iubirea
• Atenția pe aici și acum în fiecare domeniu din viața noastră

Ne putem vindeca de boli, de răni, de traume emoționale, putem să evoluăm pe toate planurile și avem șansa de a ne descoperi adevărata identitate, dar abia atunci când vom înțelege că pe acest pământ avem un rol și un scop, un contract semnat încă dinainte să venim pe lume. Eliberându-ne de răni, iertându-ne pe noi și pe ceilalți, scăpând de traume și frici, vom avea parte de sănătate fizică și mentală. Atragem ceea ce suntem, nu ceea ce ne dorim în baza legii rezonanței vibraționale.
Bine faci, bine găsești! Fii corect, cinstit, onest, atent, iubitor cu tine și oamenii din jurul și viața ta și vei primi ceea ce meriți, ceea ce oferi, ceea ce atragi.

Exteriorul nu este și nu va fi niciodată Tu. Exteriorul este in funcție de ceea ce se află în interior, iar tu cel adevărat ești ceea ce gândești, iubești, mănânci, visezi. Exteriorul este ceea ce au crescut părinții noștri, societatea, grijile, fericirile, necazurile, viața, iar ăsta este rezultatul pe care îl vedem la majoritatea oamenilor bolnavi de nefericire.

Frica este unul dintre motivele pentru care rămânem blocați în fața vieții și a oportunităților care ni se dau pentru a crește, pentru a mai pune o cărămidă în drumul spre sinele nostru divin.

Este suficient să ne dorim și vom fi capabili să îndepărtăm durerile, traumele emoționale, pe rând,cu blândețe, să alungăm mormane de mizerii ascunse sub preș și să ne căutăm pe noi, cei pierduți printre reguli, convingeri limitative și frici.
Noi nu suntem în viață, ci viața este în noi și-atunci merită să sărbătorim fiecare zi în care ne trezim, să o onorăm si respectăm, prin dovezi de iubire față de noi înșine.

Dacă vrei să fii suveranul și nu scalvul vieții tale, acționează! Profită de tot ceea ce știi și trăiește în armonie: cu sufletul, fizicul, spiritul!
Așadar, acel somatoscop inventat de Gaston Naessens a fost până la urmă una dintre cele mai bune invenții din lume. Cu ajutorul acestuia s-a descoperit cum ne putem vindeca de boli grave, dar și pe plan emoțional. Astfel că scopul nostru pe pământ a fost și va rămâne evoluția noastră personală de la naștere până la finalul vieții, dar și de la o generație la alta.

Bibliografie:
https://www.cocoon.ro/

https://baabel.ro/2016/12/somatoidele-si-sufletul-nostru/

Articol realizat de Laura Maria Cojocaru, Trainer INLPSI.

"Nu e timp, atât de scurtă e viața, pentru certuri, scuze, gelozie, reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă, ca să spun așa.” – Mark Twain

Studiul Grant se desfășoară de aproximativ 80 de ani și subiectul acestuia de analiză îl reprezintă fericirea oamenilor. A fost inițiat în anul 1938 de oamenii de știință de la Harvard, care au început să monitorizeze sănătatea a 268 de subiecți de sex masculin, studenți ai Universității Harvard în timpul Marii Depresiuni, sperând ca studiul longitudinal să scoată la iveală indicii pentru o viață sănătoasă și fericită. Specialiștii au obținut mai mult decât atât.

Din grupul ales inițial ca parte a acestui studiu, doar 19 mai sunt în viață, toți având peste 90 de ani. Printre participanții inițiali au fost și Președintele J.F. Kennedy și redactorul Washington Post, Ben Bradlee. Inițial, femeile nu au fost incluse, deoarece la vremea respectivă, la această universitate, încă studiau doar bărbați. În plus, oamenii de știință și-au lărgit în cele din urmă cercetarea, pentru a include copiii bărbaților respectivi, care totalizează un număr de 1.300 de persoane, cu vârste cuprinse între 50 și 60 de ani, pentru a observa modul în care experiențele de viață le afectează în timp sănătatea și procesul de îmbătrânire. În urmă cu aproximativ un deceniu, în studiu au fost incluse și soțiile.

Studiile de acest gen sunt extrem de rare. Aproximativ toate proiectele de genul acesta dispar în mai puțin de un deceniu, pentru că prea multe persoane ies din studiu sau fondurile pentru cercetare se epuizează sau cercetătorii își pierd focusul sau decedează și nimeni nu mai continuă studiul, dar printr-o combinație între noroc și persistența a câtorva generații de cercetători, acest studiu a supraviețuit. S-a început monitorizarea cu două grupe de bărbați: primul grup era compus din studenți de anul doi la Harvard și au absolvit în perioada celui de-al doilea război mondial, majoritatea ajungând pe front. Al doilea grup era compus din băieți care proveneau din cele mai sărace cartiere ale orașului Boston, aleși în mod specific tocmai pentru că proveneau din familii disfuncționale.

Toți participanții au ajuns să profeseze în cele mai variate domenii, de la avocați, la muncitori de fabrică, medici, un președinte al SUA, alții au fost alcoolici, câțiva au suferit de schizofrenie, unii au urcat pe scara socială de la cea mai joasă treaptă până la cea mai de sus, iar alții au avut aceeași călătorie, doar că în direcție inversă.

Care sunt lecțiile care vin odată cu zecile de mii de pagini cu informații generate de acest studiu pentru aceste vieți?
Lecțiile nu au legătură cu bogăția, cu celebritatea sau cu muncitul din greu. Cel mai clar mesaj pe care acest studiu îl transmite este că relațiile bune ne mențin mai fericiți și mai sănătoși.

Despre relații, a scos la iveală trei mari lecții:

1) conexiunile sociale chiar ne sunt benefice și că singurătatea „ucide”, iar oamenii care sunt mai conectați din punct de vedere social cu familia, cu prietenii, cu comunitatea sunt mai fericiți, sunt mai sănătoși din punct de vedere fizic și trăiesc mai mult decât oamenii care sunt mai puțin conectați, iar singurătatea sau senzația acesteia rezultă a fi toxică. În cazul persoanelor care sunt mai izolate decât doresc să fie, s-a observat că sunt mai puțin fericite, sănătatea lor s-a înrăutățit mai devreme, aproximativ la vârsta de 40 de ani, funcționalitatea creierului acestora s-a deteriorat mai devreme și viețile lor au fost mai scurte, în comparație cu persoane care nu se simt singure, iar unul dintre aspectele triste este că 1 din 5 americani vor declara că se simt singuri și deja știm că ne putem simți singuri chiar și într-un grup de oameni sau în căsnicie.

2) Nu contează numărul de prieteni pe care îl avem și nici dacă suntem sau nu într-o relație serioasă, ci ceea ce contează este calitatea relațiilor pe care le avem. S-a observat că viața trăită în conflicte ne afectează serios sănătatea. De exemplu, căsniciile cu conflicte mari, fără multă afecțiune, se dovedesc a fi foarte dăunătoare sănătății noastre, probabil chiar mai mult decât un divorț, în timp ce viața trăită în căsnicii pline de căldură aduce protecție. Odată ce oamenii de știință monitorizaseră bărbații până la vârsta de aprox. 80 de ani, aceștia au dorit să revină la vârsta lor de aproximativ 40-50 de ani, pentru a observa dacă puteau preconiza care dintre ei urma să evolueze într-un stil sănătos până la vârsta de 80 de ani și cine nu. După ce oamenii de știință au strâns tot ceea ce știau despre acești bărbați, au observat că nu nivelurile de colesterol aveau să preconizeze cum vor fi la bătrânețe, ci cât de satisfăcuți erau de relațiile lor. Persoanele care erau cel mai satisfăcute de relațiile lor la vârsta de 50 de ani au ajuns să fie cele mai sănătoase la vârsta de 80 de ani. Cuplurile cele mai fericite declarau, la vârsta lor de aproximativ 80 de ani, că în zilele în care aveau dureri fizice mai mari, se simțeau tot fericiți, în timp ce persoanele care erau în relații nefericite, în zilele în care aveau dureri fizice, acestea erau amplificate de și mai multă durere emoțională.

3) relațiile bune nu doar că ne protejează corpurile, ci acestea ne protejează și creierul. La persoanele care sunt în relații în care simt că se pot baza pe cealaltă persoană, memoria lor a rămas eficientă pentru o perioadă mai mare de timp, în timp ce persoanele care sunt implicate în relații în care simt că nu se pot baza pe partenerul/a lor, manifestă o deteriorare timpurie a memoriei. Aceste relații numite bune nu trebuie să fie line tot timpul. Au fost situații în care multe persoane cu vârste de 80 de ani se cicăleau unele pe altele zi de zi poate, dar atâta timp cât simțeau că pot conta pe partenerii lor, acele certuri nici nu mai contau.
Mesajul studiului este că relațiile bune și cu o conexiune strânsă sunt benefice pentru sănătatea noastră și starea de bine. Ce poate face generația noastră? Posibilitățile sunt infinite. Am putea înlocui ecranul gadgeturilor cu interacționarea reală cu oamenii sau am putea „reînvia” o relație făcând ceva nou împreună, cum ar fi o plimbare lungă în doi sau întâlniri seara sau să abordăm acel membru al familiei cu care nu am mai vorbit de mulți ani. Așadar, revelația ar fi să ne îngrijim corpul este într-adevăr important, dar implicarea conștientă și responsabilă în relații este și ea o formă de auto-îngrijire. Mai mult decât banii sau faima, relațiile strânse și armonioase sunt ceea ce mențin fericirea oamenilor de-a lungul vieții. Astfel de legături protejează oamenii de neplăcerile vieții, ajută la întârzierea declinului mental și fizic. Acest lucru s-a dovedit a fi adevărat atât în grupul inițial de participanți, cât și în cele ulterioare introduse în studiu.

Bibliografie:
1)https://en.wikipedia.org/wiki/Grant_Study
2)https://news.harvard.edu/gazette/story/2017/04/over-nearly-80-years-harvard-study-has-been-showing-how-to-live-a-healthy-and-happy-life/

Realizare articol: Laura Maria Cojocaru, Trainer INLPSI

“Ştiinţa se bazează pe experiment, pe dorinţa de a contesta doctrina veche, pe o deschidere de a vedea universul aşa cum este el în realitate. Prin urmare, ştiinţa, uneori, necesită curaj - cel puţin curajul de a pune la îndoială înţelepciunea convenţională.”, Carl Sagan

Biofeedbackul își are rădăcinile la începutul anilor ’70 și este procesul prin care o persoană capătă un nivel mai mare de conștientizare a multor funcții psihologice, folosind în principal instrumente care oferă informații despre activitatea acelor sisteme, cu scopul de a le putea manipula așa cum dorește. Unele dintre procesele care pot fi controlate includ undele cerebrale, tonusul muscular, pulsul inimii și percepția durerii. Este o tehnică folosită în medicina complementară sau alternativă, prin intermediul căreia o persoană își îmbunătățește starea de sănătate prin control voluntar.

În acest tip de terapie, persoana este conectată la senzori electrici care o ajută să primească informații (feedback) despre corpul său (bio). Biofeedbackul se folosește cel mai des pentru a controla probleme legate de stres sau circulație sanguină, durerile de cap, hipertensiunea arterială și tulburările de somn.

Biofeedbackul poate fi folosit pentru a îmbunătăți starea de sănătate, performanța și transformările fiziologice care deseori au loc simultan cu schimbări ale gândurilor, emoțiilor și comportamentului, fiind așadar vizate anumite procese sau funcții ale corpului care, în mod normal, se desfășoară involuntar.
Terapeutul aplică senzori electrici pe diferite zone ale corpului, monitorizând astfel starea fiziologică a organismului, iar informațiile primite sunt transpuse prin intermediul semnalului sonor sau luminos intermitent. Senzorii atașați pe pielea pacientului și legați la un dispozitiv de monitorizare culeg astfel informații, care sunt afișate pe un monitor, iar un medic sau un terapeut specializat în acest tip de terapie, îi transmite persoanei cum să își modifice, de exemplu, pulsul cardiac sau tipare de gândire etc.

Există două tipuri de biofeedback: electromiografia (EMG) și biofeedbackul temperaturii periferice sau al mâinii, acesta din urmă folosind un dispozitiv care măsoară temperatura mâinilor în timp ce pacientul încearcă să o crească, deseori prin tehnici de vizualizare sau imagine ghidată.

Câteva exemple de exerciții folosite în terapia de biofeedback: meditație mindfulness – prin care emoțiile și gândurile negative sunt eliminate prin concentrare și liniștire; relaxarea musculară progresivă – persoanele care suferă de dependență se concentrează pe eliminarea tensiunii din mușchii tensionați, cu focus pe câte o grupă musculară pe rând; imagini ghidate – direcționarea gândurilor către liniștire, imagini pozitive și scenarii de relaxare a corpului și minții sau imagini care reprezintă sânge circulând la nivelul mâinilor, care pot induce creșterea debitului sanguin în această zonă, rezultând astfel creșterea temperaturii mâinilor etc.
S-a demonstrat că biofeedbackul este eficient pentru tratarea durerilor de cap și a migrenelor.

De-a lungul anilor, biofeedbackul ca disciplină și tehnologie, a continuat să evolueze și să exprime noi versiuni ale metodei, folosind electromiografia (sau EMG, metoda de diagnostic neinvazivă prin care se testează funcția și integritatea sistemului celulei nervoase, a nervilor periferici, a rădăcinilor nervoase și a sistemului muscular), electroencefalografia (sau EEG, metoda electrofiziologică de explorare a sistemului nervos central, care înregistrează biocurenții câmpurilor transcranieni la nivelul tegumentelor și îi înregistrează grafic în timp sub formă de unde), electrocardiograma (ECG sau EKG, metoda cu ajutorul căreia se înregistrează activitățile electrice ale fibrelor musculare ale inimii) etc.

Putem spune că biofeedbackul este procesul prin care o persoană învață cum să-și modifice activitatea fiziologică, pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate și performanța. Este un concept bazat pe faptul că multe dintre funcțiile naturale ale organismului au loc la un nivel numit generic „inconștient”.
Așadar, prin biofeedback, pacientul învață să își controleze funcții involuntare, cum ar fi respirația și frecvența cardiacă, iar persoanele care luptă cu dependențe, se simt mai puternice în procesul lor de recuperare. De asemenea, pacientul învață să își relaxeze musculatura, să crească temperatura propriului corp, să-și stăpânească sindromul dureros, să regleze valorile tensiunii arteriale, deoarece senzorii oferă informațiile necesare înțelegerii schimbărilor subtile care au loc în interiorul organismului. Pe scurt, pacienții învață cum să-și folosească propria minte pentru a-și controla organismul și a-și menține starea lor generală de sănătate. Această tehnică este frecvent folosită și ca tehnică de relaxare, prin identificarea mușchilor care cauzează, de exemplu, durerile de cap (cefaleea) și, prin deprinderea modului de a realiza schimbări fizice pozitive, cum ar fi relaxarea musculaturii specifice, durerile de cap pot fi atenuate sau tratate fără a fi necesară administrarea medicamentelor.

Cu ajutorul cercetărilor în domeniu, s-a descoperit că biofeedback-ul, folosit atât singur cât şi în combinaţie cu alte terapii comportamentale, este foarte eficient în tratarea unei serii de afecţiuni medicale şi psihologice. În prezent, tehnicile de Biofeedback sunt utilizate de medici, asistente medicale, psihologi, consilieri, fizioterapeuţi, terapeuţi, precum şi de o serie de alţi specialişti.

În anul 1987, s-a descoperit că utilizarea Biofeedback-ului reduce numărul vizitelor la medic, al tratamentelor medicamentoase, durata şi frecvenţa spitalizărilor, rata de mortalitate şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii.
Fiind o metodă neinvazivă, tehnica de biofeedback este o alternativă ce reduce sau elimină necesitatea unui tratament medicamentos, adecvată inclusiv pacienților care nu pot tolera medicamentele specifice afecțiunii sau atunci când medicamentele nu oferă rezultatele dorite, dar și femeilor însărcinate, determinând oamenii să se ocupe mai mult de propria lor sănătate, participând în mod conștient la menținerea acesteia la parametri funcționali.

Surse:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Biofeedback
https://en.wikipedia.org/wiki/Biofeedback

Realizare articol: Laura Maria Cojocaru, Trainer INLPSI