Dezvoltare personala

: Accesări: 1567

Tags: putere interioara, control, sanatate, nlp, inlpsi

11 aspecte de viață pe care le putem controla în mod sănătos

Viața ne dă uneori impresia că este de necontrolat, că mare parte din ceea ce ni se întâmplă este nedrept, periculos, deja scris, controlat de alții mai puternici, mai deștepți, mai bogați, cu relații, mai ”norocoși” etc. Aceste gânduri ne fac să ne simțim neputincioși și să acționăm în consecință. Evident, rezultatul obținut este conform a ceea ce gândim despre viață și propriile noastre puteri, abilitați.

Paradoxal, simpla constatare a faptului că rezultatul obținut este departe de cel dorit, ne determină să declanșăm o atitudine excesivă de control. Însă, controlul lucrurilor având stresul ca sursă, are ca rezultat:

a. rămânerea în zona de confort (a se citi frână în evoluția personală, profesională, relațională, financiară etc.)
b. accesarea unor mecanisme de apărare false (d.p.d.v. al rezultatului dorit) ca: evitarea provocărilor de orice natură, izolarea socială, refuzul unor noi informații sau strategii de succes, rămasul cu mintea în trecut și lipsă de centrare pe prezent și viitor.
c. declanșarea de anxietate, atacuri de panică, depresie ș.a.

Și totuși, realitatea este alta. Concret, există o serie de aspecte în viață noastră pe care le putem controla în mod sănătos și benefic pentru starea de bine pe toate planurile.
Înainte de a ”trece la treabă” este important să înțelegem și să acceptăm că nu exteriorul (alții, lumea, viața, universul) este responsabil pentru propriile noastre ”nereușite”, ci avem o contribuție considerabilă la acestea.

Care sunt cele 11 lucruri pe care le putem controla în mod sănătos?

1. Sănătatea fizică. Este decizia noastră să alegem un stil de viață sănătos: alimentație echilibrată, exerciții fizice, odihnă, relaxare, apelat în timp util la specialiști dacă este nevoie etc.
2. Ce facem. Ceea ce alegem să facem sau să nu facem, ne duce direct către rezultat și suntem direct responsabili pentru efectele acțiunilor respective.
3. Ce credem despre ... (convingeri). Lucrurile la care ne gândim frecvent, felul în care alegem să interpretăm evenimentele din viața noastră, valorile după care ne ghidăm, principiile și idealurile noastre, sunt concepte pe care le putem alege și modifica dacă este cazul.
4. Ce spunem. Convingerile noastre influențează modul în care vorbim, cuvintele pe care le folosim despre noi, despre ceilalți, despre viață. Ele au un impact direct și concret asupra vieții noastre și a rezultatelor pe care le dorim, deoarece influențează modul de acțiune și strategiile noastre de succes.
5. Oamenii de care ne înconjurăm. Oamenii cu care obișnuim să stăm mai des ne pot ridica sau ne pot coborî. Noi suntem cei care putem alege să stăm alături de persoane de la care avem ceva de învățat, pe unul sau mai multe planuri de viață.
6. Profesia aleasă. Acest aspect presupune să renunțăm la tot felul de scuze de genul: ”e greu, nu știu, e prea târziu pentru mine, reușesc doar cei cu relații, nu am timp, nu e bănos etc” și să începem să facem pas cu pas ceea ce ne dorim cu adevărat, ne reprezintă și ne împlinește emoțional. Este important să ne asumăm responsabilitatea și să alegem să acționăm pentru ceea ce ne dorim.
7. Organizarea timpului. Este de asemenea o alegere să prioritizăm și să beneficiem de timp de calitate: timp de familie, de cuplu, personal, de învățare, de mișcare fizică, de odihnă etc. Chiar este alegerea noastră, restul sunt scuze.
8. Mediul. Putem alege să păstrăm sau să schimbăm mediul în care locuim, muncim, avem familia, prietenii, casa, orașul, țara, respectiv facilitățile (de timp, informaționale, emoționale, financiare etc) disponibile.
9. Echilibrul financiar. Noi decidem ce și cât cheltuim, noi alegem ce este cu adevărat important pentru a ne îndeplini nevoile fizice, emoționale, intelectuale, familiale, sociale.
10. Flexibilitatea. Ține strict de alegerea noastră să acționăm ca să facem mai mult, mai bine, mai ușor, altfel, cu altcineva sau pur și simplu ceva nou, a.î. să ne atingem obiectivele.
11. ”Moștenirea” lăsată în urma noastră. Toate acțiunile, cuvintele, cunoștințele, valorile, strategiile noastre pe care decidem să le împărtășim cu cei din jur, contribuie la confirmarea că suntem pe drumul cel bun și la menținerea motivației pentru a crește continuu.

: Accesări: 3487

Tags: doliu, strategii de vindecare, etape, recomandari, nlp, inlpsi

Doliul si modalitati de eliberare emotionala

Ce este Travaliul de doliu?

Este un proces psihologic ce parcurge mai multe etape, un proces ce nu poate fi evitat, ci doar ghidat pentru a fi parcurs până la capăt și într-un timp potrivit pentru sănătatea psiho-emoțională și fizică a persoanei rămase în viață.

D.p.d.v. cultural, există numeroase tipare pentru gestionarea suferinței. În unele culturi, pierderea îi face pe oameni să renunțe, să caute răzbunare, să acționeze violent, să se sinucidă, în altele îi face să sărbătorească conferindu-i semnificația “trecerii către o altă viață/dimensiune”. Convingerile noastre depind în mod specific de imaginile culturale construite în timp, experiența noastră subiectivă izvorând din felul în care ne reprezentăm pierderea și din semnificația pe care i-o atribuim.

Doliul este un proces natural care comportă mai multe etape pe care psihicul nostru le traversează în scopul vindecării. Sunt însă situații în care acest proces poate fi complicat și chiar stagnat de sentimente de vinovăție, rușine, frică, furie, disperare, dezorientare, răsturnare de valori și principii. În acest caz, el poate duce la dezvoltarea anxietății, depresiei ș.a. Concentrarea pe astfel de emoții exclude posibilitatea apariției unor gânduri și stări emoționale pozitive și respingerea sugestiilor referitoare la modul în care persoana își poate reorganiza viața astfel încât să fie în continuare funcțională și să se poată bucura de momentele frumoase.

Suferința implică atât o pierdere externă, cât și pierderi interioare la nivelul semnificației vieții, al valorilor, așteptărilor și importanței lucrurilor. Profunzimea și proporțiile suferinței depind de profunzimea și proporțiile semnificației pe care am conferit-o unei persoane sau unui lucru. Ca atare, soluționarea suferinței implica refacerea conexiunilor și a valorilor personale.

Etapele procesului de doliu sunt:

a. Negarea – persoana trăiește senzația că evenimentul nu s-a întâmplat și așteaptă din clipă în clipă să se trezească din “coșmar” și totul să revină la cum era înainte.
b. Căutarea cauzei/vinovaților – este o etapă în care creierul nostru are nevoie să așeze experiența într-un “sertăraș” destinat ei, deci are nevoie să înțeleagă din ce anume face ea parte ca sursă declanșatoare. În această perioadă, persoana rulează gânduri și sentimente extreme legate de propria vinovăție sau de vinovăția celorlalți, a universului, a divinității etc. Este o etapă în care predomină starea de neputință și de furie și se recomandă ghidaj specializat pentru ca aceste emoții să nu fie îndreptate către acțiuni nepotrivite.
c. Tristețea – persoana acceptă în final că evenimentul s-a întâmplat, s-a împăcat cu niște cauze, acceptă că nu putea face mai mult decât a făcut și își dă voie să-și trăiască plenar sentimentul de tristețe. În această perioadă apare riscul depresiei sau a anxietății dacă persoana rămâne prea mult cu atenția asupra acestei trăiri interioare și începe să țeasă scenarii pe marginea ei.
d. Acceptarea – persoana acceptă că este important să-și găsească noi motivații în viață și noi modalități de a trăi fără persoana/pierderea suferită.
e. Integrarea – este etapa în care persoana “împrumută” din obiceiurile persoanei decedate deoarece, în mod inconștient, este o formă de a o menține și integra astfel în propria persoană ca amintire, lecție etc.

Recomandări pentru parcurgerea procesului de doliu:

1. Căutare, înțelegere și aplicare lecții de viață obținute atât din interacțiunea cu persoana plecată cât și din “plecarea” ei.
2. Accesare modalități de “închidere” emoțională (rămas-bun, spus ce a rămas nespus, făcut ce a rămas nefăcut etc.) – de exemplu o scrisoare către persoana decedată care apoi este arsă sau trimisă pe cursul unei ape, o discuție pe poza persoanei, acțiuni de voluntariat în memoria ei, pomeni ș.a.
3. Căutarea de noi motivații pentru a trăi, munci, relaxa, socializa etc.
4. Acceptarea și exersarea de noi obiceiuri, hobby-uri
5. Revizuirea spirituală a valorilor, principiilor de viață și atitudinilor, posibil chiar a persoanelor din jur
6. Apelarea la ghidajul unui specialist în Psihoterapie sau NLP. De exemplu, NLP-ul propune o tehnică dedicată special acestei situații de viață:
Resolving Grief – dezvoltat de Steve și Connirae Andreas, este un tipar NLP creat pentru a modela răspunsul la durere în cazul unui proces de pierdere/doliu neterminat, în urma căruia persoana are dificultăți în menținerea echilibrată a vieții sale.
Tehnica are ca scop eliminarea blocajelor psiho-emoționale și de comportament și identificarea și reactivarea strategiilor de “încheiere” deja utilizate în viață în diverse situații de pierdere, totodată a strategiilor de acceptare, integrare, motivare și acțiune.

: Accesări: 1906

Tags: dezoltare personala, autocunoastere, prosperitate, neuroni-oglinda, nlp, inlpsi, abundenta

Neuronii-oglinda si prosperitatea

Neuronii-oglindă, a căror existență la nivelul cortexului cerebral a fost descoperită în anul 1996 de Giacomo Rizzolatti împreună cu echipa sa din Parma, Italia, sunt cei direct responsabili pentru evoluția noastră.

Aceștia ne-au permis de-a lungul veacurilor să învățăm rapid prin imitare, să absorbim fără efort informația în subconștient, pentru ca, mai apoi, să o proiectam și răspândim din nou în lume prin propriile noastre acțiuni, mod de gândire și abilități dobândite.

Se spune că suntem suma celor 5 persoane de care ne înconjurăm în mod obișnuit. În realitate pot fi mai mulți sau mai puțini de 5, însă existența neuronilor-oglindă confirmă într-adevăr faptul că aceste persoane ajung în timp să ne definească. O vorbă din bătrâni evidențiază un aspect asemănător: ”spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!”

Desigur, întrebarea care se naște este: ”cine pe cine influențează/învață?” Răspunsul este cât se poate de simplu: ”suntem mai ușor influențați de cantitate, de existența a mai multor oameni de o anumită tipologie și de o anumită frecvență de repetare a comportamentelor, deciziilor, motivațiilor, strategiilor, obiceiurilor etc.” Ceea ce apare mai mult sau mai des cantitativ, reprezintă factorul care va produce schimbarea/influența.

În concluzie, ne putem ajuta de existența acestui tip de neuroni pentru a învăța să ne atingem mai ușor obiectivele de orice tip ar fie ele. Putem învăța să ne atragem prosperitatea, abundența în viața noastră, atât pe plan profesional și financiar, cât și relațional, al sănătății, al existenței unui timp liber de calitate, al unei stări de împlinire interioară etc.

Cu ajutorul neuronilor-oglindă, putem “imita” și aduce în viața noastră strategii de succes care să ne ducă mai ușor și mai sigur la modul de viață dorit, alegând să fim mai mult timp în preajma oamenilor de la care avem ceva de învățat, care au succes cel puțin pe unul dintre planurile mari ale vieții: sănătate, relații personale, relații sociale, finanțe, timp liber de calitate.

Cum producem acest ”upgrade” către prosperitate?
Observând la persoanele de succes de care am ales să ne înconjurăm:
1. Modul de gândire
2. Limbajul verbal, non-verbal și para-verbal
3. Comportamentul
4. Acțiunile
5. Modalitățile de stabilire a obiectivelor
6. Modalității de planificare a pașilor necesari atingerii obiectivelor
7. Disciplina realizării pașilor necesari atingerii acestora
8. Strategii de succes utilizate
9. Modalități de automotivare și menținere a energiei, a focusului pe obiectiv
10. Creșterea capacităților de adaptare, de negociere, de flexibilitate (pentru o găsire mai rapidă de soluții), învățare și dezvoltare continuă.

Și, vestea bună este că, toate acestea se produc fără efort, în mod inconștient, doar stând cât mai mult în preajma persoanelor de succes.

Alege deci, să ai succes!

: Accesări: 1521

Tags: happy children, educatie pozitiva, nlp, inlpsi, somato-integrativ, copii fericiti

Educatia pozitiva sau cum sa crestem copii fericiti

Când folosim cuvântul "pozitiv", ne referim în acest context la aspectul de utilitate, astfel încât să împlinim pe termen lung atât binele copilului, cât și binele adultului. Iar când spunem "bine" ne referim la a șlefui atitudini, resurse, abilități, strategii pentru a face față provocărilor vieții și a atinge succesul dorit.
Astfel, putem spune că, educația pozitivă ne arată cum să ghidăm copilul pentru a obține comportamentul și rezultatul dorit.

Care sunt aspectele recomandate de acest tip de educație?

1. "Ignoră" comportamentul nepotrivit (nerăbdare, insistență pentru a primi ceva ce nu are nevoie sau chiar e nepotrivit pentru un copil, tras de haine, țipete, tăvălit pe jos, cuvinte nepotrivite etc.). Copilul învață că primește atenție dacă-i tot răspunzi critic (critica este tot o formă de atenție!) sau îi satisfaci cerința ca să ”scapi” de el.

2. Rămâi atent/ă și apreciază verbal orice lucru bun pe care îl face copilul tău, indiferent cât de mic este și, chiar dacă este doar o parte din ceea ce-ti dorești să realizeze. Apreciază precizând doar aspectul concret pe care observi că l-a reușit/împlinit. De exp.: îți dorești să-și pună jucăriile la loc în dulap după ce a încheiat joaca și copilul pune doar o parte. Spune-i: "apreciez că ai pus la loc în dulap jocul de lego și îți mulțumesc că în felul acesta m-ai ajutat să le strâng mai repede!"

Concluzia: Învață-l că primește atenție când alege o cale potrivită!

3. Atunci când apreciezi copilul pentru o reușită, oricât de mică ar fi, caută să modifici formula ”apreciez că …, da dar, puteai mai mult/ mai bine” , cu formula ”știu că poți mai mult, mai bine, da dar apreciez că ai făcut X lucru, este un bun început”. Fă acest lucru pentru a menține copilul motivat, încrezător, cu atenția pe aprecierea deja primită și pe dorința de a face continuu ceva ca s-o mențină.

4. Ca părinți/educatori, rămâneți în acord în fața copilului. Dacă există păreri diferite, acestea se discută doar în 2, se negociază și se comunică apoi copilului de către ambii părinți, aceștia menținând acordul în prezența sa.

5. Ține-te de cuvânt față de copil, atât în privința lucrurilor relaxante, plăcute, de ”răsplată”, cât și în privința ”pedepselor”/restricțiilor stabilite împreună cu copilul pentru situațiile nedorite. Respectarea cuvântului dat, punerea în practică și menținerea a ceea ce spunem, cu alte cuvinte echilibrul dintre vorbă și faptă, va râmâne un model de viață pentru copil.

Dezvoltare personala