Dezvoltare personala

: Accesări: 1941

Tags: sanatate, inlpi nlp sanatate, blocaje mentale, convingeri limitative, nlp, inlpsi

8 blocaje mentale care ne țin pe loc

De cele mai multe ori, visurile noastre, tipul de viață dorit, obiectivele noastre pe termen scurt, mediu sau lung, rămân la stadiul de dorință. Ne întrebăm un timp "de ce?", fără să căutăm cu adevărat o schimbare în profunzime. Observând că, în mod repetat, nu obținem un răspuns concret la această întrebare (eventual și o soluție), ajungem la concluzii eronate și imaginare că: "nu am avut noroc", "toate mi se întâmplă doar mie", "altora le-a fost mai ușor" ș.a. convingeri care ne fac să ne resemnăm și să renunțăm la ceea ce ne dorim. De fapt, ajungem să renunțăm chiar la Noi Înșine!

Tot acest proces interior: "vreau, nu obțin ce vreau, nu caut sursa reală, astfel decid să renunț la vis", își are rădăcina în câteva convingeri limitative care se transformă în timp în blocaje. Acestea sunt:

1. Nu pot.
2. Nu știu.
3. E greu.
4. Nu merit.
5. Nu e pentru mine.
6. Voi eșua.
7. E prea târziu pentru mine.
8. Ce va zice lumea?

Cum le depășim?
Parând aceste convingeri cu gânduri-întrebări ce urmăresc strategii ale realității ce verifică gradul posibil de împlinire a convingerii sau gânduri-soluții. De exemplu:

1. "nu pot" - "cum știu că nu pot dacă nu am dat măcar o șansă, sau nu am făcut toți pasii necesari ca să ajung să pot, sau nu am avut suficientă răbdare să ajung la ce-mi doresc?"
Dacă nu pot acum să fac un anumit lucru, nu înseamnă că nu voi putea niciodată. Nu pot Încă, dar pot învăța și exersa până ajung Să Pot.

2. "nu știu" – ”am căutat suficient informația necesară, resursele, persoanele sau contextul de care am nevoie pentru a învăța cea ce-mi doresc?”
Dacă nu știu acum să fac un anumit lucru, nu înseamnă că nu voi știi niciodată. Nu știu Încă, dar pot căuta, întreba și învăța tot ce-mi doresc.

3."e greu" – ”greu în comparație cu ce? Compar cu ceva real, măsurabil? Am mai făcut și altă dată în viață lucruri care păreau grele la început? Deci pot și acum!”
Orice acțiune necesită un minim de efort, deci poate părea greu dar este Posibil!

4."nu merit" – ”cine spune asta? A cui este această convigere și pe ce dovezi concrete se bazează?”
Orice persoană are dreptul la starea de bine și are liber arbitru, deci poate alege ce și cum ”merită” să trăiască.

5."nu e pentru mine" – pe ce dovezi concrete se bazează această convingere? Cum știu că ceva este sau nu pentru mine dacă nu am trăit acea experiență?”
Orice persoană are liber arbitru, deci poate alege ce și cum ”merită” să trăiască.

6."voi eșua" – ”cum știu fără să acționez?”
Un eșec este doar o experientă din care învăț cum să fac mai bine data viitoare. În plus, dacă îmi doresc ceva anume, înseamnă că în acest moment îmi lipsește ceva. Dacă ”risc” și acționez, poate nu-mi place rezultatul, dar cresc șansele să am ce-mi doresc. Altfel, este ca și când accept din start să mă mulțumesc cu lipsa.

7."e prea târziu pentru mine" – ”prea târziu pentru ce? Cu ce măsor asta și la ce mă raportez?”
Indiferent cât mai avem de trăit - tocmai pentru că mai avem de trăit - avem datoria de a face ceva bun și plăcut nouă cu viața noastră.
Niciodată nu e prea târziu să alegem să ne trăim restul vieții așa cum ne dorim! Poate că nu orice vis mai este semnificativ după un timp, dar putem alege oricând să facem o schimbare și să ne împlinim măcar o parte dintre visuri.

8."ce va zice lumea?" – ”care lume? De judecata cui mă tem de fapt? Și, dacă mă judecă, ce-i cu asta? Oricum nu putem mulțumi pe toată lumea și oricum sunt persoane care ne judecă din principiu, doar pentru că existăm!”
Atâta timp cât nu suntem experți nici în propria viață, cum putem pretinde că știm ce este bine pentru altă persoană? O părere este doar o părere, care vorbește despre experiența noastră de viață, nu despre a celuilalt. În goana după mulțumitul altora, riscăm să uităm de noi înșine, iar ”gura lumii” pe care am respectat-o nu va putea să ne vindece neîmplinirile …și nici nu-și propune de fapt s-o facă!

: Accesări: 2955

Tags: mintea trecut prezent viitor nlp inlpsi sanatate fericire iubire

Trăitul în Minte și în Trecut

mintea trecut prezent viitor nlp inlpsi snatate fericire iubire

Majoritatea oamenilor își trăiesc viața pe pilot automat, fiind zi de zi prizonieri ai limitelor create de propriile lor gânduri. Această creație interioară este doar o personalizare condiționată de gândurile vehiculate în trecut față de experiențele de viață.

Aceste gânduri din trecut au creat o obișnuință de percepție, un filtru prin care vedem evenimentele prezente și viitoare. De asemenea au creat o obișnuință din a ne plânge fără motiv un real legat de prezent, de a nu ne asuma responsabilitatea și de a ne agăța de scuze pentru a nu face un minim de efort către potențialul real cu care suntem înzestrați.

Cauza suferinței este într-o proporție covârșitoare identificarea cu mintea, cu gândurile noastre.

Datorită dorinței sale de cunoaștere, de înțelegere și, în același timp, de control, mintea umană crede - în mod eronat - că opiniile și punctele sale de vedere reprezintă Adevărul. Mintea spune: ”eu știu, așa stau lucrurile!” De fapt, acesta nu este decât un simplu punct de vedere.

Procesul gândirii funcționează prin fragmentarea realității, prin ”porționare” în idei conceptuale scoase din context. Astfel, la un anumit moment în timp, mintea noastră alege o idee conceptuală pe care s-o ruleze insistent. Centrul preocupărilor noastre, respectiv subiectul pe care ne focalizăm atenția minții, devine aspectul care ne conduce viața. Fiecare gând care ne ocupă mintea ”pretinde” că este extrem de important și vrea să ne capteze întreaga atenție. Și, dacă-i dăm voie să reușească, rezultatul este dezastruos.

Capcane ale identificării cu gândul/convingerea.

a. Inteligență emoțională scăzută și Confuzie.
Simți că dispui de o anumită inteligență mentală, că întelegi lucruri, le poti analiza, procesa etc., însă rămâi atent și …
Nu confunda inteligența mentală cu accesul la adevărul absolut și mai ales la adevărul celorlalți! Pentru că, această atitudine devine în percepția celor din jur o dovadă de … da, prostie.
Te vei simți pierdut, izolat, neînțeles, neacceptat, refuzat, trădat ș.a.

Inteligența lipsită de Înțelepciune (regăsită în inteligența emoțională și empatia ce decurge din aceasta) devine periculoasă și distructivă.

Gândirea care nu este înrădăcinată în conștientizarea și acceptarea că realitatea este un întreg unitar în care toate piesele sunt interconectate și nimeni și nimic nu există de unul singur, că toate experiențele au un rol de învățare, că toți suntem supuși ”greșelii”, dar toți avem dreptul la viață, opinie, exprimare, libertate, iubire, ajunge o să fie o gândire egoistă și disfuncțională.

b. Violență.
Atâta timp cât ne lăsăm reprezentați de convigerea X, respectiv emoția ce decurge din ea, nu mai percepem celelalte ființe umane în mod natural, ci ajungem să credem că doar propriul nostru punct de vedere referitor la ființa umană și propriile ”filme interioare” reprezintă un adevăr general valabil.

A reduce viața, percepțiile, nevoile, intențiile altei ființe umane la un concept presupune o primă formă de violență.
A utiliza părerea ta drept adevăr general valabil pe care-l impui altei ființe umane reprezintă pasul doi ca formă de violență.
A observa că nu ești înțeles, acceptat, iubit atunci când ești violent și totuși a alege să rămâi în suferință dar fidel minții tale și percepției tale personale eronate, reprezintă cel mai grav pas ca formă de violență îndreptată de data aceasta chiar împotriva Ta!

c. Plictiseală, tristețe, frică

Starea naturală a minții este de “nu am destul, vreau mai mult”. Mintea este întotdeauna ”lacomă”. Atunci când ne identificăm cu mintea, se instalează foarte repede plictiseala, tristețea sau frica. Aceste emoții sunt semne că mintea noastră este în căutare de noi stimuli, de ”hrană” pentru noi gânduri.

Plictiseala, tristețea și frica nu sunt personale, nu sunt ale noastre, ci sunt doar stări ale minții umane. Ele apar și dispar dacă nu rămânem focusați pe scenarii interioare imaginare.

3 recomandări pentru redobândirea păcii interioare:

a. Direcționează și menține cât mai mult posibil atenția ta în prezent, către a simți energia corpului tău, a vieții din tine. Observă ce vezi, ce auzi, ce atingi, ce guști, ce miroși și fii recunoscător pentru acest moment.

b. Acceptă că, gândurile care îți trec prin minte sunt doar simple gânduri potențiale cu un grad relativ de adevăr. Propune-ți să fii doar martor la propriile șabloane mentale, emoționale și de comportament.

c. Focusează-te pe căutarea de soluții pentru rezolvare și schimbare, creștere personală, metode de atingere a potențialului tău superior.

: Accesări: 2851

Tags: blackandwhite nlp inlpsi

Întunericul și lumina: punctul de contopire - NLP-ul interior

Ce sunt Întunericul și Lumina?
Vorbim din ce în ce mai des și mai mult despre Întuneric și Lumină, dar există, oare, o înțelegere și definiție unanim și general valabile a acestor două concepte?
În materialul de astăzi, mă rezum la propria definiție și, implicit, voi prezenta propriile concluzii și experiențe personale.
Din punctul meu de vedere, Întunericul este acea parte din noi în care trăim emoția așa-zis negativă, pe care ori o ascundem bine (sau cel puțin așa credem noi) în spatele unor măști, ori o trântim în mod dur, răstit, acid și veninos în fața celorlalți, mai ales, de cele mai multe ori, a celor dragi.
Întunericul este freamătul interior de gânduri care ne obosesc, ne seacă de energie și ne sug vlaga. Și secătuirea de energie este cu atât mai mare cu cât ne străduim să ascundem la exterior freamătul interior. Este zgomotul din ce în ce mai asurzitor al gândurilor că nu suntem suficient de buni, suficient de frumoși, că nu merităm bucurie, iubire, că suntem fraieri să fim buni și să iubim. Întunericul este o înmulțire accelerată și virusată a tuturor rănilor nevindecate din copilărie, a fricilor de bătaie și de abuzuri. Întunericul este suma acelor dorințe de a încheia socotelile cu viața, pentru că nu merită trăită, că nu este altceva decât durere, suma dorințelor de răzbunare, de neputință, furie, tristețe, nedreptate și clocotesc toate până-n măduva oaselor, cu o fierbințeală care arde trupul și-mpietrește inima. Întunericul este ușurința cu care putem deveni orice: nebun, sinucigaș, depresiv, criminal, o altă etichetă pe lista unui clinician sau o altă boală în portofoliul unui psihiatru. Întunericul este atunci când nu mai ai putința să mai vezi ceva frumos în lumea asta și nu mai ai nicio speranță pentru omenire, pentru că, oricum, te-au dezamăgit toți. Încă de când erai copil, când te făceau să te simți atât de neimportant și de neiubit, de nedorit și insignifiant. Și rămâi într-un iad propriu arzător.

Întunericul
Și cu cât încerci să fii mai luminos în afară, pentru că te gândești să nu-i încarci și pe alții cu-ntunericul tău, pentru că-ți este teamă să nu fii judecat, îngenuncheat din nou, nimicit și terfelit, cu atât crește întunericul pe interior, pentru că, frica, frica este-atât de mare și te sugrumă noaptea-n somn, apoi se rostogolește ca-ntr-un bulgăre de zăpadă mocirloasă - din mocirla în care te zbați să rămâi cu capul la suprafață și prin care înoți anevoios - pornit din vârf și se mărește, se mărește, iar tu nici nu mai realizezi că frica este rădăcina existenței tale, și acest bulgăre se rostogolește accelerându-și picajul, până când, la un moment dat, te izbește. Te izbește-atât de tare, încât rămâi năucit de povara care-ncepe să te-apese și să te năucească, glonțul nebuniei trecându-ți înspăimântător de aproape... sau poate chiar te-a atins și n-ai știut.

Lumina
În acest moment, singurul lucru pe care-l mai poți face, este să stai cu tine. Să jelești, să lovești perna pe care ai vărsat lacrimi toată noaptea, să golești din tine tot răul adunat, întrebându-te dacă asta este viața pe care ai visat să o trăiești. Să-ți acorzi timp, să analizezi tiparele familiei tale, de la strămoșii pe care i-ai cunoscut, până la frați, surori și mătuși. Să le observi pe acelea pe care și tu le-ai preluat și repetat, înțelegând că tu nu ești rudele tale și tu poți face altceva. Să stai zile-n șir, săptămâni poate chiar, să-ți spui că meriți mai mult, până începi să te convingi. Să te privești în oglindă și să te întrebi cine ești și care este normalul. Dar caută normalul tău și definește-l cu claritate. În acel moment, oglinda-ți va reflecta omul care reprezintă normalul tău și vei înțelege că nu ești omul urât care credeai, ci ești un om frumos și plin de viață. Vei înțelege rădăcinile fricilor știind că tu poți să le schimbi acum. Îți vei promite să mergi în altă direcție decât ai făcut-o până acum, pentru că ai înțeles unde te-au adus tiparele repetate. Vei îngenunchea, cu istoveală, căci neputința, tristețea, furia pe care tocmai ai permis să le scoți din sistem, te-au epuizat. Și din genunchi, de-acolo, vei ști să spui „Mulțumesc pentru tot răul, ca să văd cât de binecuvântat sunt!”, pentru că ai înțeles că tristețea e pe aceeași linie cu bucuria, ura cu iubirea, furia cu pasiunea. Ai înțeles că este vorba de o alegere și că vei ști să le trăiești, pentru că le-ai cunoscut opusul cu atât de multă intensitate. Acum contează ce faci și cât vei persevera, conștient fiind că ele nu se vor șterge peste noapte.

Și începi un drum nou, descoperindu-ți resurse noi, îmbrățișând curajul pe care nu ți-l recunoșteai înainte și te uitai peste umăr, pentru că negai că ai fi tu acela. Și frumusețea. Și emoțiile. Și tandrețea. Și iertarea. Fugeai de atât de multe până acum, de teamă să nu fii considerat prea soft. Și afli de NLP. Și NLP-ul vine ca o baghetă magică să te-ajute să continui această reprogramare interioară, această devirusare. Și realizezi că NLP-ul este, de fapt, chiar acest lucru: o parte din noi. Dar nu știm încă. Uneori te gândești că-l știai de mult. Uneori te gândești că poți fi chiar unul dintre acei oameni de succes pe care fondatorii NLP îi studiau. Și asta pentru că tot ce ne ajută NLP-ul să descoperim, exista deja în noi și pentru că uităm de multe ori că succesul nu este doar cel financiar. Succesul mai este să te și vindeci. Să înțelegi și să te înțelegi la nivel profund, să permiți să cotrobăi prin cotloanele subconștientului. Exista deja curajul în mine. Exista deja veselia. Exista deja creativitatea. Și fiecare dintre noi are puterea de a se transforma și de a deveni o versiune mereu mai bună a sa. Pentru sie-și în primul rând și apoi pentru întreg sistemul din care face parte. Fiecare dintre noi este un infinit micro-Univers de potențial nedescoperit.
Îmbrățișează-ți întunericul cu dragoste și înțelege-l, fii blând cu el și cu tine, cu cei care te-au rănit și îi vei fi înțeles și pe ei. Și, așa cum spunem și în NLP, punând pata oarbă în Arenă, îți vei fi atins minunatul potențial pentru care ai fost creat! Pentru că, prin NLP, îți atingi magia interioară și devii propriu-ți alchimist.

Articol realizat de Laura Maria Cojocaru, Trainer INLPSI

: Accesări: 2300

Tags: nlp, sanatate, dans nlp somato sanatate vindecare inlpsi, iubire, Valentine`s Day, bucurie

Valentine`s Day cu bucurie

Valentine`s Day, o zi specială pentru unii, un motiv de depresie sau anxietate pentru alții. O zi, un obicei, un moment frumos, însă trecător ca orice zi sau clipă din viața noastră.

Ce fac în astfel de zile persoanele care sunt singure? De obicei stau închise în casă și în sine și își plâng de milă. Chiar și persoanele aflate într-o relație se pot confrunta în această perioadă cu anumite stări emoționale care vin din așteptări neîmplinite, din dorințe prea fixe de a fi totul într-un anumit fel, din frustrări venite din tendința de a compara ce trăiesc/primesc ele cu ceea ce trăiesc/primesc alții. Deci ”suferința” este la îndemâna oricui se centrează pe a căuta ”nod în papură”.

Atitudinea potrivită și recomandată este aceea de a căuta să înțelegem și să acceptăm ceea ce este cu adevărat important, apoi să ne menținem atenția pe aspectele respective. Și, legat de această atitudine, cu toții avem de ales, indiferent dacă suntem singuri sau implicați într-o relație de cuplu.

Ocaziile și sărbătorile din viețile noastre sunt menite a ne aduce o pauză de la vâltoarea vieții și au ca scop relaxarea, relaționarea, aducerea unui plus de conștientizare asupra curgerii timpului și a motivelor de recunoștință în viață.
Pe de altă parte, este bine să ne amintim că aceste momente (adunate în câteva zile pe an) sunt stabilite de noi oamenii și că, la nivel macro, universal, ele sunt doar momente în timp iar viața este mult mai complexă, cu mult mai multe provocări importante pentru creșterea noastră, mult mai bogată în clipe de bucurie, resurse, reușită decât o zi pe an de sărbătorit ceva, indiferent ce.

Ce este recomandat persoanelor singure sau celor nemulțumite? Să decidă să-și construiască o atitudine sănătoasă d.p.d.v. mental, emoțional și atitudinal:

1. Să mărească calitatea relației cu Sinele, să decidă să se accepte așa cum sunt, să-și ofere mai multă înțelegere, iubire, iertare, deoarece o relație bună cu ceilalți începe exersând cu tine însuți.

2. Să-și direcționeze și mențină atenția către toate reușitele personale de orice natură ar fi ele, către resursele și puterea interioară utilizate până atunci de a merge mai departe în viață, către ceea ce deja au, cultivând astfel atitudinea de recunoștință.

3. Să-și ofere sieși un moment de relaxare, de răsfăț, să-și împlinească o plăcere/o dorință, să petreacă timp de calitate făcând ceva ce le ajută în creșterea personală (o carte, un documentar, o piesă de teatru, o călătorie, un curs etc.).

4. Să accepte că ceea ce este cu adevărat important, nu este o zi din an în care sărbătorim ceva stabilit tot de noi oamenii, ci viața întreagă și că, această viață este alcătuită tocmai din momente ”mărunte” dar care ne pot umple de bucurie (natura, animalele, o rază de soare, un zâmbet, o melodie etc.).

5. Să-și amintească permanent de faptul că 24 din 24 de ore suntem doar cu noi înșine și cel mai important aspect este să ne iubim pe noi și să avem o bună relație cu noi înșine și că, așteptările noastre de la viață nu sunt datoria celorlalți, ci responsabilitatea noastră de a ni le împlini.

Dezvoltare personala